Tulogdi-Szűcs Botond: Relatare despre spectacolele „Mozaic” și „Tată, fiu, …” din cadrul celei de-a 14-a ediții a Festivalului HolnapUt

Memento mori (1) – acesta a fost mesajul spectacolelor de astăzi. Rareori ascult atât de mult pe cât aș putea. În schimb, amân, tergiversez, las să-mi scape ocaziile, întârzii... Oare e o idee bună?

Oricât de perfect acordat ar fi un instrument, acorduri disonante tot pot răsuna pe el și, de regulă, chiar răsună. Însă, așa cum am auzit de la Nicu în spectacolul Mozaic al Teatrului Studio Figura, dizarmonia face parte din armonie. Nouă ne place disonanța, mai ales să o ascultăm. La urma urmei, ce ar fi jazzul dacă ne-am teme să lărgim regulile armoniei? Kalimba a sunat atât de limpede în sala 126 a Liceului „Mihai Eminescu”, încât absurdul conflictului a devenit evident.

Elevii de clasa a IX-a au interpretat cu maturitate momentele interactive din spectacolul Teatrului pentru Tineret și Copii „Ariel” din Târgu Mureș. Un băiat tânăr, cu un destin dificil, își confruntă tatăl pe care nu l-a mai văzut de mult timp. Sau, mai degrabă, ar vrea să-l confrunte. Titlul spectacolului este Tată, fiu, …. Ca posibilă continuare a titlului s-a auzit, printre altele, „mașină de spălat”. Totodată, au apărut și variantele „Tată, fiu, realitate”, respectiv „Tată, fiu, amintire”.

Astăzi am avut parte de o grijă necruțătoare. Mâine continuăm cu același elan.

Tulogdi-Szűcs Botond – masterand în teatrologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

 

(1)„amintește-ți că vei muri” (expr. latină)