Arhiva / 2026.05.09.
Szabó Virág: Despre spectacolul „Pali și Lea” al trupei Tompa Miklós din cadrul Teatrului Național din Târgu Mureș
Prima iubire, acea dulceață care ne deschide lumi noi, rămâne pentru fiecare o experiență de neuitat și o amintire eternă. Pe cine alegem, cu cine putem trăi aceste lucruri, cu cine descoperim împreună dimensiunile iubirii?
Băiatul rău o alege pe fata cuminte, fata cuminte îl alege pe băiatul rău — e clar că mama se enervează și interzice totul. Dar cine a dorit vreodată ceva mai mult decât fructul interzis? Nu doar romantica are nevoie de creativitate, ci și organizarea întâlnirilor secrete. Și nu strică deloc să existe un prieten de încredere care să ajute. Când ești îndrăgostit, nu există risc suficient de mare, nici imposibilitate reală percepută — doar dorința arzătoare care te împinge înainte, iar adrenalina și dopamina pe care le produce. Dacă aceasta este cea mai frumoasă senzație din lume, atunci de ce nu înțelege mama? Nu înțeleg de ce se îngrijorează mereu… și totuși și ea a fost tânără odată… Nu ne pot proteja mereu, trebuie să ne lase să experimentăm singuri, să zburăm singuri și să cădem singuri. Ca copii, e suficient să știi că te poți baza pe ea, dar nu trebuie să decidă în locul tău.
Comunicarea se pierde adesea în relațiile părinte-copil, iar intențiile din spatele acțiunilor nu sunt întotdeauna corect înțelese. Nu contează de ce parte te afli — niciuna nu e ușoară. Când și cât de detaliat ar trebui un părinte să-și informeze copilul? Cum gestionează o mamă această situație? Mamă de băiat și mamă de fată — oare care are o situație mai grea? Unde sunt limitele pe care un părinte nu ar trebui să le depășească și când trebuie să intervină?
Spectacolul Pali și Lea al trupei Tompa Miklós din cadrul Teatrului Național din Târgu Mureș nu se bazează doar pe tema educației sexuale, ci se concentrează și pe relații: părinte-copil, relații de iubire, legături de prietenie. Nu oferă răspunsuri definitive, ci este mult mai important ce cred tinerii despre toate acestea. Evoluția poveștii și întrebările ridicate sunt lăsate pe seama clasei — li se oferă responsabilitate, dar și o lecție importantă pe care o pot duce mai departe. Tu ce crezi că este corect? Tu ce ai face? Care ar fi decizia bună în această situație? Dacă ți s-ar întâmpla, cum ai reacționa?
Szabó Virág este studentă în anul I la Teatrologie, la Universitatea Babeș–Bolyai din Cluj-Napoca.
