Szabó Éda: Relatare despre spectacolele Festivalul HolnapUtán: Banul Bánk? Prezent! și Ochii dragonului

O pălărie magenta, o borsetă, un cercel în formă de cruce, o servietă încătușată, o coroană, o mască Joker și un bici de echitație. Nu, nu este imaginea unui tur prin depozitul de recuzită al Teatrul Szigligeti, ci toate simbolizează personajele spectacolului de deschidere al ediției 2026 a Festivalul HolnapUtán: Melinda, Biberach, Ottó, Bánk bán, Andrei al II-lea, Petur bán și Gertrudis. Pentru mulți devenise deja clar că este vorba despre o montare a piesei Bánk bán… Da, însă producția Váróterem Projekt, intitulată Banul Bánk? Prezent!, readuce la viață clasicul lui Katona József prin instrumente de educație teatrală și în cadrul unei săli de clasă.

Spectacolul se concentrează asupra relațiilor dintre personaje și asupra puterii atenției îndreptate unul către celălalt, astfel încât personajele dramei ies din mediul lor firesc al secolului al XIX-lea, devin oameni ai prezentului și își aduc povestea la viață folosind posibilitățile unei clase obișnuite de astăzi. Astfel, se poate întâmpla cu ușurință ca Biberach să guste din gustarea cuiva, Petur bán să tragă chiar scaunul de sub un elev, iar Ottó să încerce să o seducă pe Melinda cu un pahar de vin și cu melodia dulce-amăruie a cântecului Someone Like You. Și ce face spectacolul cu adevărat special? Faptul că și spectatorul devine parte din el! Impresiile elevilor decid finalul. Dacă zboară creta, Bánk este pedepsit; dacă nu, el și adevărul său continuă să trăiască.

Ție ce îți vine în minte când auzi cuvântul VIZIUNE? Un ochi? Culori vii și stridente? Cântecul Láss, ne csak nézz!? Sau poate melci turbo care aleargă în viteză, omuleți cu pălării care citesc cărți ori vrăjitoare care gătesc supă? Poate că ultimele trei par asocieri destul de surprinzătoare, dar cuiva exact asta i-a venit în minte. Mai precis, elevilor de clasa a II-a și a III-a care au văzut spectacolul Ochii dragonului din cadrul programului CSIP al Teatrul Național Csokonai, prezentat ca al doilea spectacol de educație teatrală al Festivalul HolnapUtán. Prin pseudo-basmul pseudo-sichuanez al lui Hajós Zsuzsanna și cu ghidajul lui unchiul Miklós aflat la examen și al mătușii Klára, examinatoarea sa – adică Bolla Bence József și Madák Zsuzsanna – copiii au putut să își înfrunte propriii dragoni, adică problemele și fricile lor.

În cadrul unui atelier ghidat de dramapedagogie, prin povestea lui Hongrun, un tânăr pictor aspirant, elevii au putut vorbi jucăuș și fără inhibiții despre întrebări care uneori îi apasă chiar și pe adulți: ce se întâmplă dacă se dovedește că cineva nu are talent la ceva, cum reacționează fiecare la emoțiile examenelor, cine este mai inhibat și cine mai puțin sau ce se întâmplă atunci când sfârșitul unei povești nu este unul fericit? Continuăm să imaginăm posibile variante până când ne găsim propriul adevăr? Și cum ar fi dacă am inventa împreună finalul? Este permis? Desigur! Astfel, nimeni nu rămâne cu sentimentul lipsei la finalul atelierului, iar nouă ne devine clar de ce privim cu ochii, dar vedem cu creierul…

 

Szabó Éda - studentă în anul I la specializarea Teatrologie, Universitatea de Arte din Târgu Mureș